Prietenii și excluderea

Cum îmi pot ajuta copilul să se alăture jocului și să-și facă prieteni?

Pe scurt

Intrarea într-un joc este o abilitate, nu o trăsătură de personalitate: ajută să urmărești ce se joacă, să intri oferind ceva, să întrebi politicos, să faci față unui „nu” și să încerci în altă parte — și să inviți un prieten. Dar acceptarea depinde și de cei din jur; dacă este bullying, adulții trebuie să intervină. În povestea „Prieteni”, copilul exersează pașii în rolul eroului.

Nu știți ce temă? Ghid pe vârste →

O fată aduce o velă copiilor care construiesc o plută pe plaja unei insule zburătoare; un băiat cu ochelari îi face semn să vină.

Ce exersează copilul

Abilitatea

Să observe cine e lăsat deoparte și să-l invite — sau să întrebe politicos „Pot să mă joc și eu?” și să facă față când cineva spune nu.

Ce face povestea singură — fără efort din partea dumneavoastră

În lume sosește un personaj nou și nimeni nu-l invită. Sarcina lumii poate fi îndeplinită doar cu el — eroul observă și îl cheamă. Ultima pagină arată același pas la locul de joacă.

Cinci pași pe care îi exersează copilul

  1. Urmărește ce se joacă

    Privește o vreme: care e jocul, cine ce face, ce lipsește.

  2. Intră cu o ofertă

    Adu ceva care se potrivește în joc: „Am o velă pentru pluta voastră.”

  3. Întreabă

    „Pot să mă joc și eu?” — cu voce tare, clar, cu un zâmbet.

  4. Fă față unui „nu” și încearcă în altă parte

    „Nu” azi nu înseamnă „niciodată”. Eroul încearcă la alt grup sau la o singură persoană.

  5. Invită un singur prieten

    Un prieten bun e de ajuns pentru început. Și invers: observă cine stă pe margine și invită-l.

Cum arată povestea asta

Eroul este nou pe insulă, pe planetă sau la școala de cavaleri. Nu este niciodată „bietul de el” — are o putere pe care ceilalți încă n-o cunosc.

  1. 1 · Descoperă

    Eroul stă pe margine și așteaptă să-l observe cineva. Nu se întâmplă nimic. Apoi vede un alt personaj care intră în joc oferind ceva.

  2. 2 · Încearcă

    Copilul hotărăște ce aduce eroul și ce spune. Pentru prima dată, eroul aude „nu” — și încearcă în altă parte.

  3. 3 · Învață-i pe alții

    Pe insulă sosește un alt copil nou. Eroul îl observă și îl invită — acum știe cum e.

Pasul din viața reală

Ultima pagină: pauza în curtea școlii — același pas, o singură propoziție simplă.

Pe vârste

3–5 ani
Dezvoltare
Se joacă adesea alături de alții și începe să se joace împreună cu ei; ajută o singură propoziție simplă: „Hai să ne jucăm”.
În poveste
Joaca unul lângă altul, împrumutul unei jucării, o singură propoziție: „Pot să mă joc cu tine?”
6–8 ani
Dezvoltare
Apartenența la grup contează; într-un studiu cu copii de 8–9 ani, excluderea a lovit cel mai tare în stima de sine. Abrams et al. 2011
În poveste
Regulile jocului și intrarea în joc cu o ofertă; a face față unui „nu” fără lacrimi și a încerca în altă parte.
9–11 ani
Dezvoltare
Poziția în grup e esențială; în tachinare și bullying, fiecare copil are un rol — inclusiv cel care doar privește. Salmivalli et al. 1996
În poveste
Grupurile de prieteni și excluderea; găsirea unui prieten cu un interes comun, recunoașterea situației în care e bullying.
12–14 ani
Dezvoltare
Excluderea i-a lovit pe copiii de 13–14 ani mai ales în sentimentul de apartenență; grupurile și spațiile online au un rol mare. Abrams et al. 2011
În poveste
Grupuri și chaturi de grup; valoarea lor nu depinde de un singur grup de prieteni.

Pe ce ne bazăm

Abordarea

A fi lăsat deoparte doare chiar și pentru scurt timp — amenință stima de sine și sentimentul de apartenență. Acceptarea trebuie să vină de la cei din jurul copilului (adulți și grup), nu doar din „antrenarea” copilului care stă pe margine; lucrul spre un scop comun îmbunătățește relațiile mai mult decât competiția. De aceea tema are două fețe: să intri în joc și să inviți pe altcineva.

Cât de puternic susțin cercetările această abordare: moderat (mai multe studii, rezultate mixte)

Evaluarea se referă la abordare, nu la banda noastră desenată — banda desenată în sine nu a fost încă testată științific.

Ce spun cercetările

  1. Excluderea amenință apartenența, stima de sine, sentimentul de control și de sens; excluderea de lungă durată este asociată cu neputința și depresia.

    trecere în revistă a cercetărilor despre ostracizare (Annual Review of Psychology) · Williams 2007

  2. Într-un scurt joc online cu mingea în care copiii erau „lăsați pe dinafară”, excluderea i-a lovit pe cei de 8–9 ani mai ales în stima de sine, iar pe cei de 13–14 ani în sentimentul de apartenență.

    experiment · copii de 8–9 și 13–14 ani și adulți · stima de sine și apartenența · Abrams et al. 2011

  3. Când întregul grup a învățat să fie primitor (programul MOSAIC), copiii cu ADHD au avut o poziție mai bună printre colegi și mai multe prietenii, mai ales băieții.

    studiu randomizat într-un program de vară cu copii cu ADHD și colegi necunoscuți anterior · copii de 6,8–9,8 ani · poziția printre colegi și prieteniile · Mikami et al. 2013

  4. Lucrul împreună spre un scop comun a fost asociat cu relații mai bune între colegi și cu rezultate mai bune decât competiția sau lucrul individual.

    meta-analiză · 148 de studii · adolescenți timpurii · Roseth et al. 2008

Ce nu promitem la această temă

Că banda desenată îi va „găsi copilului prieteni”. Acceptarea depinde și de cei din jurul lui — dacă un copil este lăsat deoparte în mod repetat, vă recomandăm să discutați cu școala.

Surse principale

  1. Williams, K. D. (2007). Ostracism. Annual Review of Psychology, 58, 425–452. doi.org/10.1146/annurev.psych.58.110405.085641 abstract
  2. Abrams, D., Weick, M., Thomas, D., Colbe, H., & Franklin, K. M. (2011). On-line ostracism affects children differently from adolescents and adults. British Journal of Developmental Psychology, 29(1), 110–123. doi.org/10.1348/026151010x494089 abstract
  3. Mikami, A. Y., et al. (2013). A randomized trial of a classroom intervention to increase peers' social inclusion of children with ADHD. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 81(1), 100–112. doi.org/10.1037/a0029654 abstract
  4. Bierman, K. L., & Furman, W. (1984). The effects of social skills training and peer involvement on the social adjustment of preadolescents. Child Development, 55(1), 151. doi.org/10.2307/1129841 metadata
  5. Roseth, C. J., Johnson, D. W., & Johnson, R. T. (2008). Promoting early adolescents' achievement and peer relationships: The effects of cooperative, competitive, and individualistic goal structures. Psychological Bulletin, 134(2), 223–246. doi.org/10.1037/0033-2909.134.2.223 abstract
  6. Salmivalli, C., Lagerspetz, K., Björkqvist, K., Österman, K., & Kaukiainen, A. (1996). Bullying as a group process: Participant roles and their relations to social status within the group. Aggressive Behavior, 22(1), 1–15. doi.org/10.1002/(SICI)1098-2337(1996)22:1<1::AID-AB1>3.0.CO;2-T metadata
  • rezumat rezumatul sau textul integral citit
  • metadate date bibliografice verificate
  • instituție document instituțional oficial

Cine a pregătit acest material și când

Scris de echipa editorială Ink & Brave pe baza dovezilor noastre (surse verificate la 8 noiembrie 2026, ultima actualizare la 9 noiembrie 2026).

Cum verificăm sursele Toate sursele

Un bonus, nu o temă

Dacă aveți chef

  • Dacă copilului îi place un coleg, îl puteți invita la dumneavoastră — o carte citită este un motiv bun de întâlnire.
  • Nu-l tot întrebați dacă „și-a făcut deja prieteni”. Fiți pur și simplu acolo când vrea să vorbească.

Când o bandă desenată nu e de ajuns

  • Copilul stă de mult timp pe margine, nu vrea să meargă la școală, este trist sau speriat.
  • Cineva îl rănește în mod repetat, îl batjocorește sau îl lasă intenționat deoparte — acesta este bullying, iar adulții trebuie să intervină (vezi tema Să spună unui adult de încredere).
  • Discutați cu învățătorul sau dirigintele, cu psihologul ori consilierul școlar sau cu un psiholog pentru copii.

Aveți nevoie de ajutor chiar acum? Dacă cineva este în pericol, sunați la numărul local de urgență — 112 în UE, 999 în Regatul Unit, 911 în SUA și Canada, 000 în Australia. Linii de sprijin pentru copii și părinți, pe țări

Întrebări frecvente

Poate banda desenată să ajute un copil lăsat deoparte în clasă?

Banda desenată îi dă copilului un rol demn și îl lasă să exerseze ce să spună ca să intre în joc și cum să facă față respingerii. Dar nu poate rezolva singură excluderea — dacă aceasta continuă sau dacă este bullying, școala și adulții trebuie să intervină.

Poate apărea în poveste un prieten real?

Da. Părinții îi invită pe alți părinți, iar fiecare copil are un rol important. O bandă desenată poate fi un motiv de întâlnire — dar nu îi face nimănui prieteni, iar în caz de bullying nu înlocuiește școala și adulții.

Nu va deveni copilul meu „proiectul” celorlalți?

Nu. Nimeni nu află de ce a fost invitat și nimeni nu este dat afară. Grupul se ocupă doar de teme comune, niciodată de problemele personale ale unui copil.

Lecturi pentru părinți

  • Articol în pregătire Ce puteți face când nimeni nu se joacă cu copilul dumneavoastră?
  • Articol în pregătire Cum învață copiii empatia?
Poveste personalizată

Carte personalizată: Prieteni

O carte personalizată pe această temă — o poveste pentru 9,90 € (1 poveste · 16 pagini) sau o aventură întreagă pentru 24,90 € (3 povești · 48 de pagini), ca o carte ilustrată sau o bandă desenată. Mai întâi, un desen gratuit al eroului.

Lumi în care tema e înscrisă în legea lumii

Înrudite